sabato 20 dicembre 2014

quella della Repubblica: la mia primavera



1 maggio 1979

Quella della Repubblica: la mia primavera


Tantu pi sbiari a menti

Oggi, Festa del Lavoro, doppu manciari,
datu chi a Televisioni un c'era nenti
m'assittai  'npoltrona e mi misi a pinzari,
accussì...tantu pi sbiari a menti.

A prima cosa,unu rici:
 -a chi aiu a pinzari?                                                                                                      x
o presenti,o passatu,o all'indomani,
aiu a pinzari 'ndialettu o in italianu?-
Pi mia un c'è pobblema: iò penzu ‘nsicilianu;
chiuru l'occhi e viu tanti cosi,
accussì, comu vennu vennu.

-Che farai da grande? l'avvocato, il generale,
il medico,il notaio...o meglio il cardinale?-
 iddi parlanu, parlanu, iò restu 'ndifesu,
fora sonanu i campani ri Santa Maraggesu.

Ddà, pocu cchiù avanti,
c'è a chiesa ri San Petru,,
a ciancu c'è a Marina, a Viscuttara,
i marinara, i varchi...
Poi, ra matina a sira,
sutta i bombardamenti,
un c'è cchiù nenti:
na muntagna ri cantuna, tanti morti,
picchi? ma pi ffari l'Italia assai cchiù forti!

U nonnu Petru, a facci bianca ri me patri...
me mogghi fa: -Mariu,ti raccumannu...-
-Lassami stari, unnu viri chi staiu pinzannu?-
Supra a scrivania c'è na fotografia,
pari chi mi talia 'nsiccu, propriu a mmia:
un picciottu cu l'occhi ranni,
all'incirca av'aviri sirici anni.

Ora staiu o Burgu, canciai quartieri,
unni stava prima ci sunnu ancora i macéri,
i campani chi sentu su chiddi ra Maronna.

I primi causi longhi, l'esami ri maturità,
tanti amici, tanti sogni, ntall'aria
un profumu chi ti runa na smania,
è primavera, a tua, e tu unnu sai, è l'età.

La Repubblica è una casa dì vetro.
Capitale e lavoro nelle stesse mani.
Il popolo è sovrano, giustizia e libertà.
Libera Chiesa in libero Stato.
Dio e Popolo.
La Repubblica Romana: Mameli, Garibaldi, Mazzini.

Quantu strisciuna, bianchi, rrussi, virdi,
i primi comizi, tanta esultanza,
repubblica, libertà, uguaglianza:
l’occhiu ti luci, u cori batti forti                                                                         M
e canti "Fratelli d’Italia...siam pronti a la morti".

A sira, a solita passiata,
un si sapi mai, ci po' scappari  n'occhiata:
 occhiu vivu (un si tratta ri pisci)...
capita a ogni picciottu chi crisci.

E man manu c'acchiani e batti li carcagna
ra Maronna o Passu Latri (i Quattru Canti ri Campagna),
ri luntanu, in Via Marconi, viri na lucl, nica,
comu un luminu mmezzu o mari, na luci amica:
è na pampina, virdi, lucentl, (1)un ci sunnu inganni,
lu rlcinu tutti, riuniti no cafè di ron Giuvanni.

Passu passu ci arrivi: è a casa ri repubblicani,
du stanzi nichi, du tavuli, quacchi seggia;
un ci sunnu capi, si chiamanu amici;
ogni sira fannu a sottoscrizioni,
ognunu runa chiddu chi po', sunnu tempi tristi.
Anziani, picciotti, puru picciriddi, sunnu tanti:
tanti nomi unni ricordu, ma i facci l'aiu ccà ravanti,
e si ammintuu sulu  Ninu Montanti,
u picchi è facili capiri, un semu 'gnoranti.

Livamuni u cappeddu, genti ri fedi mazziniana,
stamu parlannu ra vecchia vardia repubblicana.
Quannu pari chi dormi, stati attenti, scatta comu un liuni,
vi ricurdati comu si ricia ’e tempi ri Napuliuni?
"La vecchia guardia muore ma non si arrende".

Sona u telefunu: - Parlo col Signor Cacaci?-
- No ! - botta ri sangu, ma un si po' mai stari ’npaci?
unn’avia juntu? ccà è comu u retepuntu:
si ti scappa un puntu, rumani tu cuntu.

U riscursu si fa longu, cummeni accurzari,
Chiddu chi veni roppu u sapemu tutti:
c’è cu scegghi n’autra via, c'è cu parti,
matrimoni, nasciti, gioi, lutti,
illusioni, spiranzi: è a vita, lassamu stari.

-Sì, i repubblicani, u referendum, a repubblica:
tempi passati, belli cosi, ma cosi ri to nannu!
roppu trentanni chi cci vai ancora ’nfastichiannu!?
Unnu viri unni semu junti: ammazzatini,
bummi, scioperi sarvaggi, ’ntrallazzi, latrocini,
a ccù afferra un turcu è sò.
Chiddi sunnu i palatini ru proletariatu,
ma si un stai attentu un sai cu ti trovi a llatu;
l’autri si battinu u pettu ra matina a sira,
e anchi si stai attentu ti lassanu nuru, senza na lira.

E' veru, aviti rraggiuni,
ma chi ci pozzu fari, è cchiù forti ri mia.
Ri ccà, unni sugnu, sentu i campani ra Maronna;
vaiu a passeggiu e viu tanti lumini virdi;
a ogni samafuru mi fermu e m’attrovu o Passu Latri.

- Ma chi ai l’allucinazioni?- Ma no,chi minchia rici!
u fattu è chi ddà, ca pampina, ci avia misu i rarici.
mario da verona


(1)la "pampina" è la foglia d'edera, simbolo del Partito Repubblicano